Tendinita lui Ahile: de ce apare durerea în spatele gleznei și când poate deveni o problemă cronică?
Durerea în spatele gleznei, mai ales la primii pași dimineața, după o perioadă de repaus sau în timpul mersului și activității fizice, poate avea numeroase cauze. Una dintre cele mai frecvente este afectarea tendonului lui Ahile – cel mai mare și unul dintre cele mai puternice tendoane ale corpului uman.
Deși este întâlnită frecvent la persoanele care aleargă sau practică sport, tendinopatia ahileană nu este exclusiv o problemă a sportivilor. Poate apărea și la persoanele sedentare, după creșterea bruscă a nivelului de activitate, odată cu înaintarea în vârstă sau în asociere cu anumiți factori metabolici și mecanici.
Important este că durerea persistentă nu ar trebui ignorată. În timp, modificările tendonului pot deveni cronice, iar recuperarea poate necesita luni.
Ce este tendonul lui Ahile?
Tendonul lui Ahile este structura puternică ce unește mușchii gambei cu osul călcâiului – calcaneul.
Îl folosim practic la fiecare pas. Atunci când mergem, alergăm, urcăm scările, ne ridicăm pe vârfuri sau sărim, tendonul lui Ahile transmite forța produsă de musculatura gambei către picior.
În timpul alergării și săriturilor, tendonul este supus unor forțe considerabile. În mod normal, el este capabil să se adapteze acestor solicitări. Problemele apar atunci când solicitarea depășește capacitatea tendonului de recuperare și adaptare.
Tendinită sau tendinopatie ahileană?
În limbajul obișnuit se folosește frecvent termenul de „tendinită a tendonului lui Ahile”. Totuși, atunci când problema persistă, termenul medical mai corect este adesea tendinopatie ahileană.
De ce?
„Tendinita” sugerează în primul rând o inflamație acută. În multe cazuri cronice însă, examinarea tendonului arată mai degrabă modificări structurale și degenerative ale fibrelor de colagen decât o inflamație clasică persistentă.
Cu alte cuvinte, tendonul nu este pur și simplu „inflamat”. Structura și capacitatea lui de a tolera efortul se pot modifica.
Această diferență este importantă deoarece tratamentul unei probleme cronice nu se rezumă la diminuarea inflamației și a durerii. Tendonul trebuie ajutat să își recapete treptat capacitatea de a suporta solicitarea.
Există două forme principale
În funcție de locul afectat, tendinopatia ahileană este împărțită în două categorii principale.
Tendinopatia inserțională
Afectează zona în care tendonul se atașează de osul călcâiului.
Durerea este localizată foarte jos, aproape de călcâi. Uneori poate exista și o proeminență osoasă sau o sensibilitate importantă la contactul cu încălțămintea.
Tendinopatia porțiunii mijlocii
Apare de obicei la câțiva centimetri deasupra călcâiului.
Tendonul poate deveni sensibil și uneori îngroșat în această zonă.
Diferențierea celor două forme este importantă deoarece anumite exerciții și strategii de recuperare pot fi adaptate diferit.
De ce apare tendinopatia tendonului lui Ahile?
De cele mai multe ori nu există o singură cauză.
Problema apare printr-o combinație între solicitarea mecanică și capacitatea individuală a tendonului de a se adapta.
Unul dintre cele mai frecvente scenarii este creșterea prea rapidă a activității fizice.
De exemplu, o persoană care nu a alergat câteva luni începe brusc să alerge de patru ori pe săptămână. Sau cineva își dublează distanța parcursă, începe antrenamente pe dealuri ori introduce multe sărituri într-o perioadă scurtă.
Tendonul nu primește suficient timp pentru adaptare.
Printre factorii care pot contribui se numără:
- creșterea bruscă a volumului sau intensității antrenamentelor;
- alergarea frecventă;
- sporturile care implică sărituri și schimbări rapide de direcție;
- revenirea prea rapidă la sport după o pauză;
- musculatura gambei insuficient pregătită pentru nivelul de efort;
- mobilitatea redusă a gleznei;
- anumite particularități biomecanice ale piciorului;
- încălțămintea nepotrivită sau schimbarea bruscă a tipului de încălțăminte;
- excesul ponderal;
- vârsta;
- anumite boli metabolice.
Diabetul, tulburările metabolismului lipidic și alte afecțiuni sistemice pot influența sănătatea tendoanelor.
Există și medicamente asociate cu un risc crescut de afectare a tendonului. Un exemplu important îl reprezintă antibioticele din grupa fluorochinolonelor. Dacă apare brusc durere la nivelul tendonului lui Ahile în timpul sau după administrarea unui astfel de antibiotic, este indicată evaluarea medicală.
Cum se manifestă?
Cel mai caracteristic simptom este durerea în partea posterioară a gleznei sau deasupra călcâiului.
Un semn foarte frecvent este rigiditatea de dimineață.
Persoana se ridică din pat și primii pași sunt dureroși sau tendonul pare foarte rigid. După câteva minute de mers, senzația se poate ameliora.
Același fenomen poate apărea după ce stăm mult timp pe scaun.
Alte simptome posibile sunt:
- sensibilitate la atingerea tendonului;
- durere în timpul mersului rapid;
- durere la alergare;
- durere la urcarea scărilor;
- disconfort la ridicarea pe vârfuri;
- rigiditate a gleznei;
- îngroșarea tendonului;
- umflarea locală;
- scăderea forței gambei.
În fazele inițiale, durerea poate apărea doar după activitate.
Ulterior poate fi prezentă la începutul efortului, să se reducă după încălzire și să reapară după antrenament.
Acest lucru poate fi înșelător.
Faptul că tendonul „se încălzește” și doare mai puțin în timpul activității nu înseamnă neapărat că problema a dispărut.
În formele mai avansate, durerea poate apărea chiar și în timpul activităților cotidiene.
De ce doare mai tare dimineața?
Rigiditatea matinală este caracteristică multor tendinopatii.
În timpul nopții, tendonul nu este solicitat timp de mai multe ore. La reluarea mișcării, primele încărcări pot provoca rigiditate și durere.
Durata rigidității de dimineață poate fi chiar un indicator util pentru urmărirea evoluției.
Dacă înainte tendonul era rigid timp de 20 de minute, iar după câteva săptămâni de recuperare rigiditatea durează numai câteva minute, poate fi un semn că toleranța tendonului la efort se îmbunătățește.
Ce se întâmplă dacă ignori durerea?
Un episod ușor nu înseamnă automat că tendonul va suferi leziuni grave. Însă continuarea repetată a unei solicitări pe care tendonul nu o tolerează poate întreține problema.
În timp pot apărea modificări ale structurii tendonului, iar acesta poate deveni mai gros și mai puțin eficient în transmiterea forței.
Durerea care inițial apărea doar după sport poate începe să apară la mers sau la urcarea scărilor.
Iar o tendinopatie cronică poate necesita o recuperare îndelungată.
De aceea, intervenția precoce este de obicei mai simplă decât încercarea de a trata o problemă neglijată timp de luni.
Când considerăm problema cronică?
Nu există o zi exactă în care tendinita „devine” tendinopatie cronică.
În general, dacă simptomele persistă săptămâni sau luni și reapar constant la efort, este necesară o evaluare mai atentă.
În această etapă, simpla odihnă poate să nu fie suficientă.
Tendonul are nevoie de un program progresiv prin care să își recapete capacitatea de a tolera forțele normale.
Cum se stabilește diagnosticul?
În multe cazuri, diagnosticul este în primul rând clinic.
Medicul sau kinetoterapeutul poate analiza:
- localizarea exactă a durerii;
- momentul în care apare;
- activitățile care o provoacă;
- rigiditatea de dimineață;
- sensibilitatea tendonului;
- forța gambei;
- mobilitatea gleznei;
- capacitatea de a sta sau de a se ridica pe vârfuri.
Nu fiecare persoană cu durere la tendonul lui Ahile are nevoie imediat de investigații imagistice.
Atunci când diagnosticul nu este clar, simptomele persistă sau există suspiciunea unei alte leziuni, medicul poate recomanda ecografie musculoscheletală sau RMN.
Tratamentul înseamnă repaus total?
De cele mai multe ori, nu.
Una dintre ideile importante în recuperarea modernă a tendinopatiilor este gestionarea încărcării.
Tendonul are nevoie de stimul mecanic pentru a-și menține și recăpăta funcția. Problema este excesul de solicitare raportat la capacitatea lui actuală.
De aceea, strategia poate presupune reducerea temporară a activităților care provoacă o agravare importantă – de exemplu alergarea intensă, sprinturile sau săriturile – fără a elimina automat orice formă de mișcare.
Nivelul activității este apoi crescut progresiv.
Exercițiile sunt una dintre componentele principale ale recuperării
Programele de exerciții pentru musculatura gambei și tendonul lui Ahile reprezintă una dintre principalele metode de recuperare conservatoare.
Mult timp s-a vorbit în special despre exercițiile excentrice, în care mușchiul produce forță în timp ce se alungește.
În prezent sunt utilizate și programe de încărcare progresivă cu ridicări pe vârfuri și exerciții de rezistență.
De exemplu, recuperarea poate progresa de la exerciții efectuate cu ambele picioare către exerciții pe un singur picior și ulterior către încărcări mai mari.
Scopul nu este doar dispariția durerii, ci reconstruirea forței și a capacității tendonului de a tolera efortul.
Programul trebuie adaptat individual, mai ales în cazul tendinopatiei inserționale.
Este normal să existe puțină durere în timpul exercițiilor?
În anumite programe de recuperare este acceptată o durere ușoară și controlabilă în timpul exercițiilor, dacă simptomele nu se agravează semnificativ ulterior.
Un indicator foarte util este reacția tendonului în următoarele 24 de ore.
Dacă după antrenament durerea și rigiditatea matinală sunt mult mai intense, este posibil ca încărcarea să fi fost prea mare.
De aceea, recuperarea nu trebuie privită doar prin întrebarea „Mă doare acum?”, ci și prin „Cum reacționează tendonul până a doua zi?”.
Ce rol are încălțămintea?
Încălțămintea nu este singura cauză a tendinopatiei, însă poate influența solicitarea tendonului și confortul în timpul mersului.
În perioada dureroasă poate fi utilă o încălțăminte stabilă și confortabilă.
La unele persoane, medicul sau specialistul poate recomanda temporar anumite talonete sau o mică înălțare a călcâiului pentru reducerea solicitării tendonului.
Acestea nu înlocuiesc însă recuperarea activă și nu sunt necesare tuturor pacienților.
Gheață, antiinflamatoare și geluri – rezolvă problema?
Aplicarea locală a rece poate reduce temporar durerea după activitate.
Medicamentele antiinflamatoare pot fi utile în anumite situații pentru controlul simptomelor, dar utilizarea lor trebuie discutată cu medicul sau farmacistul, în special dacă există alte boli sau tratamente concomitente.
Este important de înțeles că reducerea durerii nu înseamnă automat vindecarea tendonului.
În tendinopatia cronică, problema nu este pur și simplu o inflamație care trebuie „stinsă”.
Recuperarea capacității tendonului de a tolera efortul rămâne esențială.
Dar infiltrațiile?
Tratamentul injectabil în apropierea tendonului lui Ahile necesită o evaluare medicală atentă.
În special, injecțiile cu corticosteroizi direct în tendon sunt în general evitate din cauza riscului de slăbire a structurii tendonului și de ruptură.
Există și alte proceduri utilizate în anumite cazuri, însă eficiența lor diferă, iar ele nu trebuie privite ca un substitut automat pentru programul de recuperare.
Cât durează recuperarea?
Tendonul se adaptează mai lent decât ne-am dori.
În cazurile ușoare, simptomele se pot ameliora relativ repede după ajustarea activității.
În tendinopatia persistentă, recuperarea poate dura câteva luni, iar uneori chiar mai mult.
Este una dintre situațiile în care răbdarea și progresia treptată sunt importante.
O greșeală frecventă este următorul ciclu:
durere → repaus complet → durerea dispare → revenire bruscă la același nivel de activitate → durerea reapare.
Mai eficient este ca revenirea la efort să fie progresivă.
Când poți reveni la alergare?
Dispariția durerii în repaus nu este singurul criteriu.
Înainte de revenirea completă la sport trebuie evaluate și forța gambei, toleranța la ridicări repetate pe vârfuri, reacția tendonului la sărituri și capacitatea de a suporta activitatea fără agravarea simptomelor a doua zi.
Pentru sportivi, revenirea progresivă este importantă tocmai pentru prevenirea recidivelor.
Tendinopatia înseamnă că tendonul se poate rupe?
Tendinopatia și ruptura tendonului lui Ahile sunt două probleme diferite.
Un tendon cu modificări cronice poate avea proprietăți structurale modificate, însă existența durerii nu înseamnă că ruptura este inevitabilă.
În schimb, ruptura acută are o prezentare caracteristică și necesită evaluare rapidă.
Semnele unei posibile rupturi a tendonului lui Ahile
Solicită evaluare medicală rapidă dacă:
- ai simțit brusc o pocnitură în spatele gleznei;
- ai avut senzația că cineva te-a lovit sau te-a „lovit cu piciorul” în gambă, deși nu era nimeni în spate;
- a apărut o durere bruscă și puternică;
- nu te mai poți ridica normal pe vârfuri;
- mersul a devenit brusc dificil;
- apare rapid umflare sau vânătaie.
Uneori durerea după ruptură nu rămâne extrem de intensă, de aceea capacitatea funcțională este foarte importantă.
Nu orice durere în spatele călcâiului este tendinită
Durerea din această regiune poate avea și alte cauze.
Printre acestea se numără bursita retrocalcaneană, leziuni musculare, probleme ale articulației gleznei, deformarea Haglund, iritații nervoase sau ruptura parțială ori completă a tendonului.
De aceea, o durere persistentă sau neobișnuită merită evaluată medical, în loc să fie autodiagnosticată.
Când trebuie să mergi la medic?
Este recomandată evaluarea dacă durerea:
- persistă și nu se ameliorează;
- devine progresiv mai intensă;
- apare și la mersul obișnuit;
- este însoțită de umflare importantă;
- limitează activitățile zilnice;
- reapare de fiecare dată când reiei sportul;
- a apărut brusc în timpul unui efort;
- este asociată cu pierderea forței piciorului.
Durerea severă instalată brusc, imposibilitatea de a merge normal sau suspiciunea unei rupturi necesită evaluare medicală promptă.
Se poate preveni?
Riscul nu poate fi eliminat complet, însă poate fi redus.
Una dintre cele mai importante reguli este creșterea progresivă a efortului.
Dacă începi să alergi, să mergi mai mult sau să faci un sport nou, organismul are nevoie de timp pentru adaptare.
Este util să:
- crești treptat volumul și intensitatea antrenamentelor;
- introduci progresiv alergările în pantă și sprinturile;
- lucrezi forța musculaturii gambei;
- acorzi atenție recuperării;
- porți încălțăminte adecvată activității;
- eviți revenirea bruscă la nivelul anterior după o pauză lungă;
- nu ignori durerea care se repetă la fiecare antrenament.
Un detaliu important: durerea este un semnal, nu întotdeauna o măsură exactă a „leziunii”
În tendinopatii, intensitatea durerii nu reflectă întotdeauna perfect cât de „deteriorat” este tendonul.
Un tendon poate prezenta modificări la ecografie fără ca persoana să aibă simptome importante. Și invers, poate exista durere semnificativă fără modificări imagistice spectaculoase.
De aceea, medicul nu tratează doar imaginea ecografică. Sunt importante simptomele, funcția piciorului, forța, istoricul și modul în care tendonul reacționează la efort.
Tendinopatia tendonului lui Ahile este mult mai mult decât o simplă „inflamație”.
De cele mai multe ori apare atunci când solicitarea tendonului depășește capacitatea sa actuală de adaptare. Primele semnale pot fi discrete – rigiditate dimineața, sensibilitate în spatele gleznei sau durere după activitate – însă ignorarea repetată a simptomelor poate transforma problema într-una persistentă.
Vestea bună este că majoritatea cazurilor pot fi gestionate conservator. Ajustarea temporară a efortului, exercițiile progresive, recuperarea corectă și revenirea treptată la activitate sunt elementele centrale.
Iar dacă durerea apare brusc, este însoțită de o pocnitură sau nu te mai poți ridica pe vârfuri, nu aștepta să treacă de la sine: este necesară evaluarea medicală pentru a exclude o ruptură a tendonului lui Ahile.
Susținerea tendonului lui Ahile în perioada de recuperare
Pe lângă ajustarea activității și programul de recuperare recomandat de specialist, în anumite situații poate fi utilă folosirea unei orteze sau a unui suport special pentru tendonul lui Ahile. Alegerea dispozitivului depinde însă de severitatea problemei și de etapa recuperării.
În gama MedStore găsești, printre altele:
Suport tricotat pentru tendonul lui Ahile ARMOR ARA9403 – conceput special pentru susținerea tendonului. Este realizat din material elastic și respirabil, are o zonă din silicon pentru protecția tendonului și o pană care ridică ușor călcâiul, contribuind astfel la reducerea tensiunii exercitate asupra tendonului lui Ahile.
Orteză mobilă pentru gleznă Walker ARMOR ARA2214 – oferă un grad mai mare de stabilizare și dispune de pernițe pentru călcâi, prin care înălțimea poate fi ajustată. Este indicată de producător inclusiv pentru stabilizarea tendonului lui Ahile, traumatisme ale țesuturilor moi și recuperare postoperatorie.
Orteză pentru gleznă cu reglarea unghiului Ersamed SL-510 – permite reglarea flexiei plantare și dorsale și este destinată unui nivel mai ridicat de stabilizare sau imobilizare. Printre indicațiile specificate se numără întinderea și ruptura tendonului lui Ahile, traumatismele gleznei și perioada postoperatorie.
În cazul unei tendinopatii ușoare, un suport elastic poate fi suficient în anumite situații, în timp ce după traumatisme importante sau intervenții chirurgicale poate fi necesară o orteză cu un grad mai mare de imobilizare. Tipul de orteză și perioada de purtare trebuie stabilite împreună cu medicul sau specialistul în recuperare, deoarece imobilizarea inutilă sau alegerea unui dispozitiv nepotrivit poate încetini recuperarea.
